De Ziua Internațională de Amintire a Holocaustului, avem cu toții o datorie. Datoria de a nu uita cumplitele orori petrecute în perioada 1941-1945, în numele unei tiranii „deghizate” sub justificări incalificabile. În primul rând pentru a-i comemora pe toți cei care, atât de nedrept, au suferit orori și și-au pierdut viața. Mulți, foarte mulți români de asemenea, în primul rând din Basarabia și din Bucovina. Mai apoi, pentru că n-avem voie să uităm. A uita sau a ne preface că nu s-a întâmplat, de dragul „cosmetizării” unei istorii, înseamnă cel mai adesea că devenim condamnați la a repeta astfel de evenimente tragice, obligate moral să rămână strict parte a unui trecut negru. 

N-avem voie să uităm. Cu atât mai mult acum, când apucăturile fasciste sau neo-legionare încep să-și facă din nou, în țara noastră, simțită prezența.