Despre violență și înțelegerea că nu există o apologie a ei
![post_31_ian_2022_1](https://danielblaga.ro/wp-content/uploads/2022/01/post_31_ian_2022_1-600x338.jpg)
Am ales dintr-un singur motiv să nu postez video-ul cu hărțuirea și amenințările colegei mele din Mogoșoaia, consilierul local Felicia Ienculescu Popovici: imaginilea acelea m-au afectat profund. Mai ales ultimele secunde. Acel strigăt surd după ajutor, la care știam că nimeni nu a răspuns atunci, acolo. O realitate a modului în care, unii dintre cei de lângă noi, aleg să-și folosească forța superioară, mizând pe legea pumnului atunci când calea rațiunii n-are cum să fie de partea lor. Sunt multe lucruri care s-ar putea spune despre acel incident. Adevărul e însă că toate acestea pot fi sintetizate simplu: astfel de gesturi sunt incalificabile iar normalizarea lor n-ar face decât să ne aducă mai aproape de anarhie. Și de pierderea oricăror valori umane. A amenința atât de veninos un om e degradant și incalificabil. Atât. Orice apologie a răului ne-ar face complici.
![post_31_ian_2022_2](https://danielblaga.ro/wp-content/uploads/2022/01/post_31_ian_2022_2-600x582.jpg)
N-am mai putut să tac în momentul în care am văzut că unul dintre agresori a ales să-și retragă demisia „de onoare”, demonstrând că nu există onoare printre smardoii politicii vechi. Motivul e simplu: există trusturi media care au făcut și fac apologia violenței, gata să calce pe cadavre dacă-i necesar pentru un pic de rating în plus. Durerea și violența vând, nu-i așa? Ce mai contează prețul plătit? Ei bine, doar câteva zeci de ore mai târziu, o altă colegă de-ale mele, Flavia Boghiu, viceprimar al municipiului Brașov, a fost amenințată online cu bătaia de către un consilier local, comentariile din corpul postării fiind dintre cele mai barbare. Și mai periculoase.
![post_31_ian_2022_3](https://danielblaga.ro/wp-content/uploads/2022/01/post_31_ian_2022_3-600x860.jpg)
Înțeleg că USR stă precum un ghimpe în coaste celor care s-au gândit că-i rost de jaf în politica românească. Înțeleg și sacrificiul constant al colegilor mei. Acest text nu-i de fapt despre asta însă. E despre a înțelege odată că violența naște violență și că a o banaliza, a râde de ea sau a ignora nu face decât să perpetueze un extremism menit să nască tot mai multe victime. A accepta că o femeie merită bătută e, din punctul meu de vedere, a semna că nu mai suntem oameni. A nu lua atitudine împotriva acestor acte e a deveni complici. A fi și noi la fel de vinovați. Da, trebuie legi dure în acest sens, însă pentru ca acest lucru să se întâmple e important în primul rând ca niciunul dintre noi, indiferent de apartenența politică sau de viziuni să nu mai acceptăm asemenea barbarii. Indiferent de cum ne-am poziționa pe anumite subiecte, sper ca măcar cu atât să putem cădea de acord: că-i inuman să acceptăm actele de violență. Și că e inuman să privim impasibili atunci când ele se petrec.