Atunci când cel care se presupune că trebuie să promoveze educația se arată lipsit de ea, ieșirea din scenă devine singura opțiune. Demiterea lui Sorin Cîmpeanu ar trebui astfel să reprezinte un gest de minim bun simț, chiar dacă ar veni din partea unei Coaliții neobișnuite cu acesta în ultima vreme. Investigația jurnalistului Emilia Șercan demonstrează faptic ceea ce bănuiam cu toții de o vreme: ministrul educației nu doar că a plagiat dar și-a și însușit mai apoi în mod fraudulos lucrările altor profesori universitari. Un dublu plagiator n-are astfel cum să conducă destinele a milioane de tineri de care se leagă viitorul României.
Azi, Sorin Cîmpeanu caută să-și auto-amnistieze plagiatul, legiferând practic furtul intelectual. A păstra o astfel de persoană în funcție ar însemna să acceptăm că hoții fac, literalmente, legea în România.