De Elena Lasconi mă leagă o întreagă memorie afectivă. Totuși, decizia de azi e una necesară!

De Elena Lasconi mă leagă o întreagă memorie afectivă. Dincolo de colegialitate, îmi voi aduce aminte mereu de faptul că i-am făcut campanie mult mai puternic decât mi-am făcut mie, pe când cele două campanii aveau loc concomitent.

Am făcut-o cu drag, cu speranță și cu încredere, nicidecum din obligație. De altfel, așa cum am spus-o atunci, o spun și acum: am certitudinea că Elena ar fi câștigat turul al doilea. Acesta rămâne adevărul meu, fie el și subiectiv.

De Nicușor Dan nu mă leagă prea multe. N-am apucat să fim colegi și, pentru că nu ne cunoaștem, nu suntem prieteni. Îl consider un om bine intenționat și capabil, iar cam acolo se și încheie raportul dintre noi doi.

Cu toate acestea, trăim împreună zile tare complicate. Umbra unei alegeri între corupție și extremism s-a ridicat asupra României. N-aș fi crezut că alegerea pe care generația mea a trebuit s-o facă în 2000 va trebui făcută din nou, inclusiv de către alte generații mai tinere. Aș fi sperat ca acest scenariu să nu se repete.

Iată-ne însă aici. Într-o zi care doare, mai ales dacă ești parte a viziunii reformiste. Personal, am sperat în ultimele săptămâni că aceste tabere distincte vor găsi puterea de a ajunge la un consens, lăsând orice urmă de ego la ușă, de dragul prezentului și viitorului pro-european. Și că acest consens se va atinge senin, de dragul României.

Decizia de astăzi a USR nu-i senină, iar cele două tabere reformiste par la fel de scindate. Cred însă că, deși vine târziu și doare, decizia e una necesară. Nu am vanitatea de a mă considera de vreo „parte bună” a „istoriei”. Consider pur și simplu că românii pro-europeni primesc de-acum o șansă în plus. O șansă pentru care merită luptat.

Am văzut sondajele. Am urmărit și realitatea de la firul ierbii. Oriunde ar bate inima mea, adevărul neromanțat e că există astăzi un singur candidat cu șanse de a intra în turul 2 care face parte din tabăra reformistă. Numele său e Nicușor Dan.

N-am să încerc să te conving să-ți transferi votul. Nu cred nici măcar că am puterea de a face asta. Pot pur și simplu să-ți spun de ce o voi face eu, pe 4 mai: pentru că-mi doresc pentru copilul meu să crească într-o Românie reformistă și pro-europeană, nu într-una capturată sau rusificată.

În loc de încheiere, sper ca aceste săptămâni să cauterizeze și această rană care s-a deschis în aceste zile. Politica naște orgolii, e drept. Pasiuni de asemenea. Cu toate acestea, dacă e făcută în slujba comunității, n-ar trebui să fie despre partide sau candidați ci despre oameni. Și binele lor.